Emisiile noastre toxice nu vor scădea suficient de repede pentru a evita încălzirea rapidă a Planetei și s-ar putea să ajungem în curând la puncte critice care vor duce la transformarea radicală a vieții pe care o cunoaștem acum.
În timp ce oamenii de știință, activiștii și o mare parte din generația tânără îndeamnă la acțiune, se pare că majoritatea politicienilor, mânați de lăcomie, obsesia profitul pe termen scurt și câștigul personal, nu sunt interesați să facă ceva semnificativ pentru a schimba situația actuală.
Pentru mulți dintre noi, viitorul pare sumbru și fără speranță. Tinerii nu sunt deloc optimiști cu privire la propriul viitor, se simt adesea anxioși și deprimați iar lipsa colectivă de speranță sub pretextul “ce pot eu să fac?” este tot mai răspândită.
Care e faza cu încălzirea globală? E ceva nou?
Nici pe departe. Încă din 1957 se știa de efectul dioxidului de carbon în atmosferă și cum influențează acesta încălzirea globală. Se demonstra pe atunci cum principala cauza a încălzirii globale nu sunt vulcanii sau soarele, ci folosirea și arderea combustibilului fosil de către oameni. În 1980 s-a ajuns la concluzia că până în 2035, Planeta se vă încălzi cu 2-3 grade, față de perioada preindustrială. Cu toate astea, politicienii vremii, deși puteau face multe, au ales să ignore știința și să nu ia nici un fel de atitudine.
Astăzi, în anul 2023, Pământul este mai cald cu 1.2 grade Celsius, exact cum s-a prezis. Încălzirea sa cu încă un grad, vă înseamna, în termeni simpli, că regiunile calde vor deveni insuportabile, nivelul apei va crește periculos de mult din cauza topirii ghețarilor și a ploilor dese, cauzând inundații, vor fii secete tot mai dese și de durată, apa potabilă va deveni o problemă, fauna și flora vor fii și ele afectate direct iar fenomenele meteorologice extreme for deveni și mai extreme.
Cum să nu ajungem acolo și care este legătura dintre combustibilul fosil și încălzirea globală?
Când combustibilii fosil adică cărbune, petrol și gazul natural, sunt arși, cantități mari de dioxid de carbon se răspândesc în aer. Dioxidul de carbon (CO2) este un gaz cu efect de sera, adică reține căldura în atmosferă, cauzând încălzirea ei.
Grupul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC) a constatat că emisiile de la combustibilii fosili sunt cauza dominantă a încălzirii globale. În 2018, 89% din emisiile globale de CO2 au provenit din industria de combustibili fosili.
De asemenea, locul de unde se extrag și procesează aceste substanțe este distrus și nu mai revine niciodată la normal. Vorbim despre hectare întregi de păduri defrișate, sau vârfuri de munte aruncate în aer. Râuri, lacuri, zone uriașe din oceane și chiar și surse de apa potabila, cad adesea victime deversărilor de petrol. Așadar nu doar aerul este poluat, în egală măsură și solul și apa.
Ziarul the Guardian a identificat primele 20 cele mai polunate companii, responsabile cu 480 de BILIOANE DE TONE de CO2 eliminat în aer. 12 dintre ele sunt deținute de stat, restul 8 au deținători privați.
Dacă se știu toate aceste lucruri, de ce 80 % din energia folosită pentru mașinile noastre, pentru a ne alimenta cu electricitate afacerile și casele provine încă din arderea combustibilului fosil?
Banii fac Pămânul să se învârtă.
În 2022 această industrie a făcut profit de 4000 BILIOANE (sau 4 trilioane) de dolari a spus chiar directorul Agenției Internațională a Energiei (IEA).
Minimizarea impactului schimbărilor climatice necesită regândirea unei industrii de miliarde de dolari care se află în centrul economiei. Reducerea dependenței omenirii de combustibilii fosili necesită investiții mari ACUM care oferă beneficii incerte MAI ÎNCOLO. Politicienilor se pare că le este foarte greu să ia asemenea decizii, fiind obișnuiți să se concentreze pe politici cu beneficii imediate. Industria combustibililor fosili beneficiază de subvenții de 11 milioane de dolari în fiecare MINUT, potrivit unei analize a Fondului Monetar Internațional.
Datorită sumelor incredibile care se învârt în această industrie, investitori există mereu. Printre cei mai puternici investitori ai industriei combustibilului fosil, se află și cele mari mari bănci ale lumii. Chiar dacă există o alianță a băncilor care promite 0 emisii de carbon până în 2050, multe dintre băncile incluse sunt investitori direcți, susținând cu bilioane de dolari extinderea capacității de producție a acestor companii toxice.
Publicitatea înșelătoare a Alianței Bancare care promite emisii 0, este doar unul din multele exemple de “greenwashing”. Greenwashing, este o reclamă înșelătoare a marilor companii, care susțin că produsele, politicile și obiectivele lor sunt ecologice și nu aduc daune naturii, cu scopul de a ademeni mai mulți clienți, în special pe cei care caută alternative eco.
Greenwashing este întâlnit pretutindeni, de la cele mai mici minciuni pe etichetele produselor de igienă, până la campanii uriașe ale unor corporații cu lungi istorii îndoielnice.
Un alt exemplu brutal ar fii campania publicitară din 2019 a companiei BP, una din cele 20 cele mai poluante companii menționate mai sus, în care s-au cheltuit milioane de dolari pentru a vorbi despre energia sa cu emisii reduse de carbon și gaze naturale mai curate. În timp ce în realitate, mai mult de 96% din cheltuielile anuale ale BP sunt încă pe petrol și gaze. Cu siguranță nu este doar BP, este o problemă la nivel de industrie și sistem.
Totuși de ce nu se schimbă nimic?
Pentru că oamenii vor fii oameni.
Deși nimeni nu cere schimbări drastice, peste noapte, nici una dintre companiile care influențează direct și vizibil degradarea planetei, nu reușește să se identifice ca fiind parte din problemă și să facă pași mici dar puternici spre sustenabilitate. Faptul că li s-a permis și încă li se permite acestor companii să se joace cu viețile a aproape 8 miliarde de oameni, pentru câteva zeci de interese personale, reprezintă un mare eșec moral al sistemului nostru politic și al nostru ca societate.
Cred că este evident de ce cele mai mari puteri ale lumii sunt de blamat, însă de ce noi ca și oameni de rând contribuim la problemă este un pic mai complicat de explicat și digerat.
Marea hibă a sistemului capitalist este imposibilitatea de a ieși din el. Ca și participanți direcți la viața de zi cu zi, fie că vrem, fie că nu vrem, consumăm absolut toate resursele oferite de marile companii care au ca materie primă combustibil fosil, făcându-le să producă mai mult și mai mult pentru noi.
Stilul de viață pe care îl ducem, nevoiți să prioritizăm munca, constant stresați de bani și statut social, cu frica pierderii locului de muncă și al locuinței, traiul sustenabil trece pe locul doi, trei, patru..
De la încălzirea casei, utilizarea excesivă a energiei electrice, modul în care ne deplasăm, până la ceea ce mâncăm și purtăm, toate contribuie la emisiile de gaze cu efect de seră. Poate că lista de necesități zilnice nu ar fii o problemă dacă resursele ar fii consumate moderat, la nivel de strict necesar per familie sau individ, însă situația nu este așa. Avem obiceiul de a cumpăra nenumărate obiecte cu viață scurtă, din teama de a face investiții mari. Tehnologie care devine rapid “outdated”, haine de calitate proastă, electrocasnice sau mașini second hand, toate ajung în gropi de gunoi, poluând puternic.
Consumerism exagerat?
Da.
În capitalism, stagnarea este principalul inamic. Capitalismul se bazează pe creștere continuă, competiție și individualism, scopul suprem fiind profitul, creșterea capitalului. Pentru a nu se abate de la regulile proprii, sistemul împinge în viețile noastre, prin reclame, noi și noi bunuri materiale, prezentându-le ca fiind imperioase, necesare, imposibil de avansat fără ele. Subconștientul omului, ca ființă care simte nevoia să aparțină unei comunități, este bineînțeles intimidat de posibilitatea de a fii lăsat în urmă și imediat se supune “regulamentului”.
Mai există desigur și situațiile în care liberul arbitru al fiecăruia este furat de avansarea tehnologiei care obliga înnoirea forțată a gadgeturilor, fără de care progresia prin societatea modernă actuală este, dacă nu imposibilă, clar extrem de ineficientă.
Așadar, dependenți de nou, fără liber arbitru și mereu în concurență cu toată lumea din jur, nu ne rămâne decât conformarea. Această decizie, mai mult sau mai puțin voluntară, trage după sine susținerea industriei combustibililor fosili, modelul capitalist bazat pe creștere continuă fiind incompatibil cu o lume cu 0 emisii de CO2.
Ce opțiuni avem?
Un sistem care să vrea să producă doar cât consumă, nu mai mult.
Economia actuală este bazată pe creștere continuă, toate industriile producând mai mult decât este necesar, întocmai după modelul capitalist.
Dacă s-ar produce doar strictul necesar, ne-ar fii chiar așa de rău?
Un studiu făcut de Universitatea Princeton demonstrează că deși o stare materială bună crește sentimentul de siguranță, direct proporțional cu acesta crește și stresul și nemulțumirea. Oamenii pot trăi satisfăcând doar nevoile de bază. Dorința de a cumpăra peste măsură nu este o nevoie biologică cu care ne naștem, este un simptom al capitalismului, așadar un comportament învățat.
Fenomenul de “degrowth” ar putea fi o soluție viabilă care poate ajuta individul, sistemul politic cât și Planeta. Geograful Mark Whitehead spunea că “degrowth” este “o reducere a producției și consumului care sporește bunăstarea umană și îmbunătățește condițiile ecologice și echitatea pe planetă”
Născută în antiteză cu creșterea continuă promovată de sistemul actual, “Degrowth” sau “Descreșterea” este o mișcare care propune regândirea economiei, de la cea actuală bazată pe consumerism exagerat, la una care se concentrează pe satisfacerea nevoilor celor mai importante și de bază, precum locuințe convenabile, un sistem de sănătate și educație accesibil pentru toți, transport în comun foarte bine pus la punct, investirea în artă și bunăstarea individului.
Echilibrarea balanței dintre cei extrem de bogați și cei extrem de săraci este de asemenea vitală și posibilă cu “degrowth”. Într-un studiu făcut de Global Environmental Change, în 2020, demonstra cum în țările care au astăzi cei mai mari consumatori pe cap de locuitor, reducerea consumului cu 95% este posibil, aceștia putând avea în continuare un trai decent. În prezentare mai aflăm și cum, în teorie, este posibilă o reducere a consumului de energie cu 60% la nivel global fără a influența negativ traiul confortabil.
“Degrowth” propune un stil de viață care pune în centru oamenii, experințele, socializarea și întrajutorarea, o societate în care banul și individualismul trece pe planul 2 și experiența autentică, simplă, minimalistă, mânată de înțelegere, respect și dragoste pentru natură și viață, primează. În care reparăm în loc să cumpărăm ceva nou, optăm pentru transportul în comun, reciclam haine, obiecte, mâncare și cheltuim inteligent.
Bineînțeles această mișcare nu poate funcționa într-un sistem precum cel capitalist, axat pe profit, este nevoie de unul nou, bazat pe necesitate. Marx zicea: “lucrătorului îi este permis să aibă suficient cât să trăiască, și i se permite să trăiască doar pentru a avea”. Cu alte cuvinte, muncim o viață întreagă pentru a avea destui bani doar cât să supraviețuim, însă nu trăim cu adevărat niciodată.
E corect așa?
Chiar dacă o schimbare imediată nu pare să vină prea curând, speranța unui viitor verde nu trebuie să lipsească din viețile noastre. Fie că facem schimbări mici în rutina personală sau vorbim cu fiecare ocazie despre pericolul incalzirii globale, contează enorm. Ca și colectiv unit, avem puterea de a transmite ura față de sistemul actual și felul în care este gestionată criza climatică și de a pune presiune pe politicieni să ia decizii în interesul tuturor.
Fii implicat, nu descurajat!
Surse:
High income improves evaluation of life but not emotional well-being (D. Kahneman and A. Deaton)
Providing decent living with minimum energy: A global scenario (Joel Millward-Hopkins, Julia K. Steinberger, Narasimha Desirazu Rao,Yannick Oswald)
Vrei să fii informat despre acțiunile DiEM25? Înscrie-te aici
