Democrație, angajați, muncă, profit, salarii

 

           Deși în Europa anului 2023 ni se par de mult trecute vremurile absurde ale sclavagismului sau ale sfârșitului de secol 18, când copiii munceau în fabrici și mine cot la cot cu părinții lor. Trebuie să remarcăm că relațiile de la locul de muncă, deși poate nu ne este clar mereu, funcționează în continuare cu scopul suprimării puterii angajatului față de angajator.

Capitalismul a avut mereu capacitatea de a stoarce cât se poate de mult din fiecare persoană. Capitalul a dictat mereu. Dacă nu cu un bici real, cu unul imaginar/ideologic. Sigur, acum mulți oameni stau la birou pe scaune confortabile și folosesc tehnologii care le ușurează munca. Au și unele beneficii cum ar fi acces la fructe proaspete și ceai din partea companiei. Am fi naivi, însă, să credem că aici au loc luptele de putere. Că angajații ar câștiga pentru că nu mai trebuie să își dea banii pe gustări.

Adevărul esențial din spatele acestor gesturi cu vagi aere de dispreț ale angajatorilor este că micile „beneficii” oferite de către ei sunt doar o cale de a ne distrage atenția de la faptul că nu avem niciun cuvânt de spus la locul de muncă. Atât în situațiile cotidiene, cât și, într-un sens mai larg, referitor la sistemele de valori și impactul social pe care le au companiile pentru care lucrăm, prin politicile prin care acționează și bunurile pe care le produc. Falsul sentiment de control pe care ni-l dă faptul că putem lua oricând o banană din coșul din bucătăria biroului este doar atât – o fantezie care în mod cât se poate de realist nu poate înlocui ceea ce ar trebui să avem de fapt. Anume, mijloacele de a da glas problemelor reale de la locul de muncă și siguranța că vor fi auzite și rezolvate.

Orele de muncă prea multe, săptămâna de lucru de 5 zile, drumul înspre și dinspre muncă, remunerația scăzută, sau lipsa puterii de decizie în materie de împărțire a profitului sunt exemple de probleme reale. Richard Wolff sumarizează unele din aceste probleme aici. În schimb, propune un sistem în care angajații au puterea de a își determina ei înșiși, prin acțiune colectivă, existența la locul de muncă.

Un salariu bun nu înseamnă neapărat o remunerație corectă

           În definitiv, majoritatea oamenilor își petrec cel puțin o treime din zi la serviciu. Timp de zeci de ani. Cu toate acestea, sunt incapabili de a controla ceea ce se întâmplă cu ei și roadele muncii lor. Ideologia neoliberală continuă să ne spună că bogăția curge de la vârf către bază, că odată cu succesul companiei va veni și succesul angajaților, dar resursele continuă să se acumuleze în mâinile unor oameni invizibili, în timp ce angajații produc din ce în ce mai mult și primesc, proporțional, din ce în ce mai puțin:

În graficul de mai sus putem observa cu ușurință că, deși productivitatea a crescut accelerat în economia americană începând cu anii ’70, venitul real al lucrătorilor s-a menținut la același nivel. Putem considera asta adevărat și pentru Europa. Ce ne spune asta este că, de fapt, tot ceea ce producem în plus se duce direct în buzunarele patronilor și conducătorilor. Revenind la subtitlu, de ce un salariu bun nu înseamnă neapărat un salariu corect? Pentru că oricât de bine am fi răsplătiți pentru muncă noastră, acea muncă va crea un surplus, profitul, care în majoritatea covârșitoare a cazurilor nu va fi împărțit cu noi. Sigur, poate vom primi bonusuri, poate vom primi un discount la un abonament la sală, dar aceste atenții din partea angajatorului sunt deja bugetate – întră în calculul marjei de profit.

Ideea pe care trebuie să o înțelegem este că nu capitalul creează proftul, ci angajații. Putem să intuim o oarecare codependență între capital și muncă într un sistem de producție capitalist contemporan, dar trebuie să acceptăm că, deși munca fără capital poate produce bunuri, și a făcut-o pentru foarte mult timp de-a lungul istoriei, capitalul fără muncă este o imposibilitate ontologică – nu poate exista, pentru că la baza capitalului se află, undeva, mai recent sau mai în trecut, tot o persoană care a muncit pentru a-l crea.

Dacă înțelegem acest lucru, o să vedem că oricât de bine am fi plătiți, noi producem pentru companie mult mai mult decât atât, și nu avem niciun cuvânt de spus în legătură cu ce se întâmplă cu acel surplus (dar știm măcar unde se duce). În articolul de aici este citat un studiu Oxfam conform căruia 1% din populația globului și-a însușit 63% din profiturile obținute în ultimii doi ani. Cu alte cuvinte, un număr infim de oameni se bucură în siguranță de roadele muncii noastre, în timp ce cetățeanul de rând se confruntă cu pandemii, război, inflație și exploatare.

Opt ore pe zi pentru a ne gândi

            Pârghiile sunt greu de găsit momentan, dar nu imposibil. Este de înțeles că majoritatea angajaților nu au luxul de a lua atitudine în mod individual, pentru că nu își permit să își piardă singura sursă de venit. Oamenii, fie că ne place sau nu, depind de locurile lor de muncă, și nu își vor risca siguranța financiară deja precară pentru a intra în polemici cu managementul sau acționariatul. Schimbarea trebuie să vină la nivel de sistem, prin reforme, taxare, și educație. Până atunci, scopul fiecărui angajat care e conștient de situația în care se află ar trebui să fie discuțiile cu colegii, încercarea de a-i face să vadă condițiile de muncă dincolo de promisiunile și voalul ideologic aruncat peste ochii lor de către companii, și organizarea, pe cât posibil, a cât mai multor persoane care să facă front comun și să își negocieze colectiv drepturile. Capitalul va încerca să scoată cât mai mult din angajați, este cât se poate de corect ca angajații să răspundă cu exact aceeași monedă.

Soluția spre care trebuie să tindem, însă, este decuplarea totală de la sistemul actual de relații de producție și contradicțiile sale inerente. Munca nu trebuie să fie un calvar, ci posibilitatea fiecăruia de a oferi comunității și societății priceperea și abilitățile sale. Viziunea DiEM25 presupune un sistem în care companiile sunt conduse colectiv de către angajați, în care fiecare are un cuvânt egal de spus în modul în care operează compania, și în care bogăția creată de către noi ajunge, în mod transparent, tot în controlul nostru direct și în folosul societății.

           

 

 

 

Vrei să fii informat despre acțiunile DiEM25? Înscrie-te aici