Viziunea Colectivului Coordonator (CC) al DiEM25 despre Ungaria
După 12 ani de autocrație a lui Viktor Orban și după pagubele aduse Ungariei, minorităților și imigranților, Uniunea Europeană amenință că va expulza țara din alianță. Putem fi de acord că anumiți parametri trebuie respectați pentru a împiedica țările să alunece în fascism. Totuși, a vorbi de expulzarea unei țări din UE în acest moment reprezintă cireașa de pe tortul ipocriziei.
Orban încearcă de mult timp să coaguleze forțele de extremă dreaptă iar acest lucru ar reprezenta un potențial pericol. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că au existat totdeauna două tipuri de autoritarism: cel de extremă dreapta și cel neoliberal. Primul este reprezentat curajos de Orban, Marine Le Pen, Recep Tayyip Erdogan și alții, iar cel de-al doi-lea este condus de Emmanuel Macron, Ursula Von Der Leyen și alte nume cheie din așa zisa ”democrație Europeană”.
De ce vrea Consiliul Europei să pedepsească o pornire autoritară și în același timp să aplaude din toată inima o alta ? Cele două fețe ale aceleiași monede sunt atât de împletite încât au devenit complet dependente una de cealaltă. Fasciștii au nevoie de neoliberali pentru a hrăni alegătorii deziluzionați care caută o alternativă pentru a-și satisface nevoile, în timp ce neoliberalii îi sperie pe oameni să-i voteze pentru a împiedica puterea să ajungă în mâinile fasciștilor.
În unele din statele membre ale UE au loc încălcări ale drepturilor omului și probabil ar trebui să existe o formă de consecință pentru guvernele din Polonia și Ungaria. Dar cum rămâne cu referendumul Catalan, când poliția spaniolă a acționat cu brutalitate împiedicând cetățenii să-și indeplinească dreptul de a vota ? Acest lucru s-a întâmplat cu acordul și sub îndrumarea directă a guvernului Spaniei. Oare acest abuz nu merită să fie condamnat în aceeași măsură? Reglementările cu privire la expulzare ar fi extrem de problematice, dacă acestea ar fi controlate de structurile actuale ale Uniunii Europene. Descrierea de mai sus este menită să funcționeze drept imagine ilustrativă a elitismului prezent în Uniunea Europeană, în cadrul căreia unele națiuni sunt ”mai egale decât altele”. Exemplele pot continua cu Ucraina, Muntenegru, Serbia și altele: pentru a adera la UE acestea trebuie să îndeplinească o sumedenie de criterii care în prezent nu sunt îndeplinite de majoritatea țărilor membre. Nici măcar îndeplinirea tuturor acestor criterii nu garantează admiterea.
Acestea sunt o parte din motivele pentru care nu suntem convinși că avem de-a face doar cu un caz de naționalism sistemic în interiorul Europei.
Consiliul Europei trebuie să fie condus de cetățeni în interesul acestora. Nu de oligarhi în interes personal. Numai în acest fel ne putem asigura că există o democrație autentică și că relementarea unei posibile expulzări este corectă. Acest lucru devine posibil doar într-o Europă a cooperării și nu una a competiției. O Europă care să aibă drept fundament ajutorul reciproc, decât exploatarea țărilor periferice de către vecinii lor mai mari. O Europă în care am fi interesați realmente de bunăstarea cetățenilor din țările pe care le amenințăm cu excluderea.
Cetățenii nu sunt direct responsabili pentru acțiunile guvernului lor dar depinde de ei ca în mod democratic să îndepărteze orice formă de autocrație pentru a dobândi garanția apartenenței pe termen lung la această Uniune; iar Uniunea pe care noi o vedem posibilă, este una în care merită să rămânem.
Vrei să fii informat despre acțiunile DiEM25? Înscrie-te aici
