Gazul nu este ”verde”

Includerea gazelor în taxonomia Uniunii Europene privind investițiile durabile este incompatibilă cu obiectivul acesteia de a reduce emisiile nete de carbon la zero până în 2050.

 

Etichetarea de către Uniunea Europeană a gazelor naturale drept ”sustenabile” contravine sugestiei Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbările Climatice (IPCC) și expune gospodăriile la o potențială insuficiență a curentului electric, la creșterea costului vieții și la instabilitate economică pe lângă faptul că acest lucru contravine obiectivului zero emisii decarbon până în 2050.

Această politică, de a eticheta gazul natural drept investiție sustenabilă nu face decât să înrădăcineze status-quo-ul, în loc să livreze o reformă radicală care să transforme în mod real economia și sitemul energetic de care aceasta depinde, astfel încât să poată fi atins obiectivul critic de a ține încălzirea globală sub 1,5 grade.

 

            De aproximativ 25 de ori mai periculos decât dioxidul de carbon

            Gazul natural folosit pentru energie și încălzire este în mare parte metanul, unul dintre cele mai periculoase gaze din punctul de vedere al efectului de seră care provoacă încălzirea globală – de aproximativ 25 de ori mai puternic în privința captării căldurii în atmosferă decât dioxidul de carbon. Chiar dacă gazele naturale sunt mai puțin poluante decât cărbunele în ceea ce privește emisiile cauzate per kilowatt/oră de energie generată, acestea reprezintă în continuare unul dintre cei trei mari combustibili fosili care trebuie eliminați pentru a putea reduce emisiile. Mai mult, în aceste calcule teoretice nu se ia în considerare o problemă majoră și anume cea a  ”emisiilor fugitive” reprezentate de metanul care scapă în timpul procesului de extracție și transport și care este eliberat în atmosferă într-o formă nerafinată mult mai periculoasă. Chiar și la niveluri scăzute, aceste ”emisii fugitive” au un impact uriaș asupra efectului de seră. Așadar o creștere a folosirii și furnizării gazelor naturale nu are nicio justificare și nu poate fi integrată în politica investițiilor durabile, mai ales dacă se ține cont de scurgerile de metan care nu sunt evaluate.

Etichetarea de către Uniunea Europeană a gazelor cu efect de seră ca fiind sustenabile contravine totodată sfatului Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbările Climatice (IPCC), care a stabilit că emisiile de metan trebuie reduse cu 35%  între 2010 și 2050 pentru a îndeplini obiectivele Acordului de la Paris privind schimbările climatice.

 

            ”Vopsirea drept verde” (Greenwashing) și semnalele de alarmă

            Gazele naturale au fost clasificate împreună cu energia nucleară, drept energii ”de tranziție”. Se presupune că, în timp ce așteptăm progresele tehnologice pentru a alimenta economia în totalitate din energie solară și eoliană, avem nevoie de mai mult gaz și energie nucleară pentru a umple golurile și a ne ajuta să ne îndepărtăm de carbune. Deși trebuie să înlocuim urgent în Europa cele 13 procente de energie produsă prin arderea cărbunelui, mai mult de 20 % din energie electrică a UE este produsă prin arderea gazului. Noua clasificare ar înlocui direcționarea fluxurilor financiare dinspre eficiența energetică și sursele regenerabile care ar putea duce la reduceri masive ale emisiilor înspre mai multe investiții în combustibili fosili. Având în vedere că aceste centrale electrice funcționează de zeci de ani, acest lucru ar duce la perpetuarea status-quo-ului si la blocarea activelor la emisiile intenisve.

Industria gazelor laudă această decizie. Un grup de lobby pentru petrol și gaze din Australia, care exportă anual 80 de milioane de tone de gaz natural lichid, a descris clasificarea făcută de Uniunea Europeană drept o oportunitate de a deschide noi exploatări de gaze pentru a contribui la ”decarbonizarea internațională”. Când un grup de lobby ce aparține industriilor de petrol și gaze este încântat de noile criterii de ”investiții durabile” ar trebui tras un semnal de alarmă că ”vopsirea drept verde” este în desfășurare.

            Interese politice, riscuri de securitate și prețuri mai mari

            Decizia acestei clasificări nu este surprinzătoare având în vedere interesele și politicile puterilor din Uniunea Europeană. Franța produce energie electrică în proporție de 60% din centrale nucleare. Pe de altă parte, Germania a petrecut ultimele decenii eliminând energia nucleară din mixul său energetic și așteaptă cu nerăbdare gazul rusesc ce urmează să vină prin controversata conductă NordStream 2, pentru a continua să-și alimenteze industria dependentă de energie. Dacă Franța primește energie nucleară, atunci Germania primește gaz, în ciuda protestelor unor țări europene mai puțin puternice. Creșterea investițiilor în industria gazului reprezintă un risc major pentru securitatea energetică a Europei. Invazia recentă a Ucrainei și sancțiunile asociate acesteia demonstrează căt este de periculos ca Europa să se bazeze atât de mult pe gaz ca sursă de energie. În ciuda poziției Uniunii Europene față de proiectul NordStream 2, aceasta nu a suspendat importul de gaze din conductele rusești – care în 2019 reprezentau 41% din gazele importate. Chiar în acest moment, în care Rusia poartă un război împotriva Ucrainei, în timp ce Uniunea Europeană face declarații puternice și pune în aplicare sancțiuni economice, gazul rusesc încă alimentează fabricile nemțești.

În timp ce Rusia se află într-un conflict în zona europeană, țările Uniunii care depind de gaz pentru producția energiei electrice se pot confrunta cu creșterea costului încălzirii, a alimentării cu energie a gospodăriilor și cu creșterea prețurilor în general, lucru care în final va avea efecte asupra nivelului de trai al populației. Inflația cauzată de creșterea prețurilor riscă să împingă economiile naționale ale țărilor din Uniune către o recesiune si să conducă astfel la o creștere a ratei șomajului și la declanșarea unui nou val de măsuri de austeritate care să-i afecteze și mai mult pe cetățeni.

 

            Alimentarea cu energie a unui viitor cu adevărat durabil

Uniunea Europeană trebuie să adopte o abordare mai îndrăzneață cu privire la clasificarea investițiilor durabile din sectorul energetic și să facă în așa fel încât întreprinderile care emit gaze cu efect de seră și care poluează să nu fie profitabile, stimulând în același timp investițiile în eficiența energetică și în energia regenerabilă. Ar trebui de asemenea ca Uniunea Europeană să își asume tranziția ecologică ca o responsabilitate la nivel guvernamental decât una a sectorului privat și să elibereze fondurile necesare transformării economiei actuale într-una cu nivel scăzut de emisii și de poluare prin obligațiuni verzi și lucrări publice verzi așa cum este subliniat în strategia Green New Deal pentru Europa al DiEM25.

În cele din urmă trebuie pusă la îndoială paradigma expansiunii economice exponențiale nesfârșite pe care se bazează narațiunea cu privire la investițiile durabile și tranziția către o economie ”verde” sustenabilă. În ciuda mai multor decenii de retorică în  jurul economiei circulare, eficienței energetice și dematerializării, emisiile de carbon continuă să crească la nivel global. Pur și simplu nu am văzut încă dovezile că putem decupla creșterea PIB-ului de emisiile de carbon, de poluare, de utilizarea resurselor naturale și de pierderea biodiversității. Chiar având în vedere progrese majore în domeniul eficienței energetice și în domeniul energiei regenerabile nu se pot face multe pentru ca încălzirea globală să nu ajungă la un nivel catastrofal fără niște schimbări sistemice și structurale în economie. Dacă PIB-ul global ar crește de la an la an cu trei procente, cantitatea de energie pentru a alimenta economia ar crește exponențial iar acest lucru ne-ar poziționa într-o roată de hamster în care vom fi nevoiți la nesfârșit să creștem aprovizionarea cu energie și în același timp să ținem emisiile sub control. Cunoscând faptul că logica internă a sistemului capitalist înseamnă că economia trebuie să crească, altfel se prăbușește, suntem obligați să producem și să consumăm din ce în ce mai multe produse și servicii, fără a lua în considerare valoarea sau scopul lor, nici impactul lor asupra altor oameni sau a planetei. Fie că este alimentată de gaz, nuclear sau din surse regenerabile, creșterea nesfârșită a PIB-ului are un impact oarecum nesemnificativ în ceea ce privește calitatea vieții oamenilor, în schimb se revarsă către cei deja bogați și duce la creșterea disparității.

Reconceptualizarea energiei ca bun public și drept fundamental și aducerea finanțelor și investițiilor durabile din acest domeniu sub control democratic ar asigura ca activitatea economică să se desfășoare în beneficiul oamenilor pe termen lung și nu în beneficiul investitorilor privați pe termen scurt.

 

Semnează petiția și cere membrilor Parlamentului European să întoarcă votul în privința includerii gazului ca fiind ”investiție sustenabilă” și cere acestora să nu Vopsească Drept Verde!

Vrei să fii informat despre acțiunile DiEM25? Înscrie-te aici

Vom transforma Black Friday în Make Amazon Pay Day (Fă Amazon să Plătească)

Sindicatele, ecologiștii și alte grupuri s-au angajat să transforme reducerile de Black Friday în Make Amazon Pay Day, organizând greve și ...

Citește mai departe

Planul DiEM25 pentru pacea în Ucraina

Membri Diem25 au aprobat o propunere în cinci puncte, care are ca scop terminarea conflictului din Ucraina.

Citește mai departe

Democrația triumfă: Lula câștigă alegerile în Brazilia

Acum, cetățenii Braziliei, au ales speranța în detrimentul fricii, au ales solidaritatea , nu ura.

Citește mai departe

Coordonatorul de Campanie al DiEM25, Dusan Pajovic discută într-un podcast Upstream despre Noul Pact Ecologic

Coordonatorul de campanie al DiEM25, Dusan Pajovic a apărut pe cunoscutul podcast Upstream pentru a discuta Tranziția Verde și Noul Pact ...

Citește mai departe